Potrivit dispozițiilor art. 312  din Codul Civil, viitorii soți pot alege ca regim matrimonial: comunitatea legală, separația de bunuri sau comunitatea convențională.

Soții au posibilitatea să aleagă unul dintre aceste regimuri, fără a le combina. Dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor nu este afectat indiferent ce tip de regim matrimonial au ales soții pe durata vieții lor. Regimul matrimonial ales de soți poate fi schimbat pe durata vieții lor.

Comunitatea legală presupune o masă patrimonială comună, care aparține soților, formată din toate bunurile cumpărate sau dobândite cu titlu oneros de oricare dintre soți pe durata regimului matrimonial, precum și datoriile comune ale soților.

Separația de bunuri, reglementată de dispozițiile art. 360 din Codul Civil, presupune că fiecare dintre soţi este proprietar exclusiv în privința bunurilor dobândite înainte de încheierea căsătoriei, precum şi a celor pe care le dobândește în nume propriu după această dată.

Comunitatea convențională reprezintă o comunitate legală pe care soții o modifică în mod convențional numai sub aspectele pe care legea le permite.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 367 din Codul Civil, în cazul în care se adoptă comunitatea convențională, convenţia matrimonială se poate referi la unul sau mai multe dintre următoarele aspecte:                                                                       

a) includerea în comunitate, în tot ori în parte, a bunurilor dobândite sau a datoriilor proprii născute înainte ori după încheierea căsătoriei, cu excepţia bunurilor de uz personal și a bunurilor destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerţ care face parte din comunitatea de bunuri;         

b) restrângerea comunităţii la bunurile sau datoriile anume determinate în convenţia matrimonială, indiferent dacă sunt dobândite ori, după caz, născute înainte sau în timpul căsătoriei, cu excepţia obligaţiilor asumate de oricare dintre soţi pentru acoperirea cheltuielilor obişnuite ale căsătoriei;                                                                  

 c) obligativitatea acordului ambilor soţi pentru încheierea anumitor acte de administrare; în acest caz, dacă unul dintre soţi se află în imposibilitate de a-şi exprima voinţa sau se opune în mod abuziv, celălalt soţ poate să încheie singur actul, însă numai cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de tutelă;                                   

d) includerea clauzei de preciput; executarea clauzei de preciput se face în natură sau, dacă acest lucru nu este posibil, prin echivalent, din valoarea activului net al comunităţii;                                                                                                           

e) modalităţi privind lichidarea comunităţii convenţionale.